Sufletul nostru cărător mereu de poveri
Acest hamal cu normă gratuit dar întreagă
Cară și azi greutăți fără să știi, fără să ceri
Dureri ce lumea nu poate măcar să-nțeleagă.

Trudnic, încovoiat, strivit, abia de respiră
Cu pașii mărunți, când înainte, când înapoi
Greutatea apasă ca un plumb, ce în el se răsfiră
Și umăru-i rană deschisă cu cheag și puroi.

Sufletul nostru e închistat în uitare
Părăsit de plăcerea de a fi viu și frumos
El nu a trăit nicicând palpitări, exaltare
Ci ruginit a devenit pe interior găunos.

Al  'nost visător deodată azi nu mai visează
Ci posac stă în pat de ne-odihnă într-o rână
În sine el viitor macabru meticulos finisează
Supraviețuind cu ce viața-i dă la îndemână.

Este nevolnic, resemnat și fără pripas
Căutător de alean și semnificație mereu
Sufletul nostru geme și geamătu-i glas
El râvnește să se întoarcă în bun Dumnezeu.

Sufletul nostru pierdut prin bâlci de plăceri
Nu își găsește în sclipici împlinire nicicând
Degeaba îi dăm mai bun și mai mult decât ieri
El rămâne fără cer și iubire tot mai flămând.

Privește pe geamul nădejdii de dor
Și Golgota lui singur își urcă fără codire
Nimic nu e ieftin în lume, nimic nu-i ușor
Dar vrea să se atingă de răstignit ce-a murit în iubire.

Cu ultima zvâcnire aude glasul sfârșit de pe cruce
Lihnit răsufla îmbucătură de pedeapsă spășită
Să meargă bucuros cu viață la moarte s-ar duce
Că plata pentru el a fost pentru totdeauna plătită!

Amin!